Într-una din zile m-am sinucis!
Nu întrebaţi “De ce?”,… nu ştiu nici eu,
Nici “Eu-l” meu netipărit ori scris
Nu ştie de ce oare mi-este greu.
Sunt absolut convins că n-am plecat,
Rămân neputincios, arbitrul orb
La “meciul” meu în lupta c-un păcat
Ce nici aici nu încetez să-l sorb.
Mă uit atent şi văd aceeaşi faţă
Născută din nimicul meu din jur
Privesc zadarnic orice dimineaţă
Şi în zadar amurguri se contur…
Probleme vechi şi noi avem de veacuri
Prin sărăcii şi legi, guverne vin
Ca bolile ascunse, fără leacuri
Mulate strâns pe spiritul puţin.
Din doi părinţi,… se pierd pe rând părinţii
Şi-n coruri, macii plâng înspre pământ,
Cerşind pe Dumnezeu şi pe toţi sfinţii
La viaţă, cerşetori stăm rând pe rând.
M-am sinucis şi nu stiu ce-i păcat
Că nu mai sunt, că nu mai vreau să pot,
Când singur am ucis un disperat
De care lumea “se durea” în cot…
Acum nu mai oftez, acum sunt “gând”…
Acum nu vreau nimic din ce am vrut,
La mine-n pieptul sinucis mă simt arzând
Un paradis amestecat cu lut.
Trec zile vechi, trec ani şi trec destine
Ca un deochi, e totul trecător,
La poarta sufletului blând din orişicine,
Mă veţi găsi un veşnic cerşetor.
Amin.
Publicat în Uncategorized
Comentarii recente